Chemarea la aventură
O cafenea modestă din București a fost decorul unei întâlniri
clandestine care avea să-i schimbe viața lui Tudor pentru
totdeauna. Camera era cuprinsă de aroma lemnului vechi și a
cafelei, un contrast puternic cu tensiunea electrică ce încărca aerul.
－Tudor, presupun? Vocea venea de la o siluetă întunecată așezată
în capătul îndepărtat al încăperii. Pe măsură ce Tudor se apropia,
silueta a pășit în lumină – o femeie cu ochi pătrunzători și o
expresie de necitit.
－ Da, și tu ești? Vocea lui Tudor trăda un indiciu de prudență.
－ Spune-mi Ana. Te urmăresc de ceva vreme, a răspuns ea, cu
privirea neclintită. Abilitățile tale nu au trecut neobservate de cei
care operează în tărâmuri dincolo de înțelegerea ta actuală.
Tudor se aşeză în faţa ei.
－Ce tărâmuri? Și ce vrei de la mine?
Ana se aplecă ușor spre el, cu ochii strălucind de seriozitate.
－Există în această lume mai mult decât ceea ce se vede, domnule
Tudor. Există straturi de realitate care sunt ascunse – secrete care
ne guvernează existența și pot da putere celor care le înțeleg.
Ea a strecurat un plic sigilat pe masă spre el. „Aici este o invitație
de a ne alătura Departamentului Zero — cel mai secret braț al